Poezie Înţelepciunea

"Înţelepciunea e un izvor de fericire"

Stendhal



Sensul nostru de-a trăi

Este înţelepciune-a şti

Ea are sensul trăirii

Ea ne dă firul gândirii.



Bunul simt vom căpăta

Prin ea putem judeca

Ea ne mână către cinste

Ea ne agereşte minte.



La tânăr dă cunoştinţă

La bătrân dă chibzuinţă

Înţeleptul să asculte

De-nvăţat mai are multe.



Iscusit şi priceput

Sunt tot la pe început

Priceperea cine găseşte

Mare dar el mai primeşte.



Câştigul ce-l are ea

Nu se poate-asemăna

Ca argintul e mai mare

Şi ca aurul se pare.



Mai de preţ al ei pahar

Ca orice mărgăritar

Comoară de vei avea

Nu se-aseamănă cu ea.



Îndreaptă, dă bună viaţă

Sfaturi bune şi povaţă

Şi la sfârşit să se ştie

Are slavă, bogăţie.



Calea ei plăcută este

Dragostea te urmăreşte

Paşnică e calea sa

Pacea însăşi e pe ea.



Caut-o să nu se gate

Ea-i perlă de nestemate

Pom de viaţă-i ca să ştiţi

Care-o află-s fericiţi.