Poezie Într-o gulie

Într-o gulie răzleţită,

un viermişor frivol şi surmenat

vorbea cu altul mai bătrân şi mai umblat.



- Măi nene,

îi spunea băiatul,

simţind un vag fior de moarte,

ia spune,

oare să mai fie

acolo... undeva... departe...

şi altceva... decât gulie?



La care cel bătrân stătu,

gândi o vreme

şi răspunse:

- Nu.

Ce ţi-a venit?

De când eşti tu, copil netot,

ai dat cumva de lumi secrete?

Gulie peste tot băiete!

Doar rupem dumicatu-n bot,

şi-l mestecăm pe îndelete...

Şi asta-i tot.



Iar clipele-au zburat şirete.

Şi viermişorul cel fiivol

muşcă odată mai cu sete

şi, nu ştiu cum... dădu în gol...

- Ce-ai asta?

Ce peisaj ciudat?

Nu poate fi adevărat!

Altfel bătrânul mi-ar fi spus!

Eu merg ´nainte!



şi s-a dus...



Dar, vai, deodată bietul ţânc

alunecă-n derivă: plici!

Şi braţe negre de furnici

l-au dus ca pradă în adânc.