Poezie În trecerea grăbită

În trecerea grăbită, prin lume, către veci,

Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!

Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,

Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecând.



Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis,

Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis,

Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,

Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.



Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,

Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,

Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni,

Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini.



Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,

Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Cristos,

Fă-ţi timp să guşti frumseţea din tot ce e curat,

Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.



Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,

Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,

Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate câte-un pic,

Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi când nu faci nimic.



Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,

Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,

Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,

Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.



Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;

Comoara risipită a vieţii n-o mai strângi.