Poezie stari

mie frig si dor de casa

in iarna vietii mele

singuratate-ai sumbra

si vinturile-s rele



amarnic urla lupii

in sufletul pustiu

in haite-nfometate

sa sfisie cei viu



a mairamas nadejde ?

de cauta-s-o-nconjoare

in suflet so distruga

puternicele fiare



cazut in neveghiere

ajungi la disperare



cind vezi ca vintul bate

si bate se-nteteste

si nemilosul crivat

nicicind nu se opreste



falangele de gheata

cuprinde armonia

si riuri si izvoare

si toata romania



nu-i zidu de-nchinare

nu-i omul din spartura

e doar destrabalare

blestematii si ura



mor oamenii de bine

si se-nmultesc golanii

tot omul tot romanul

vrea doar sa-si stringa banii



cit despre pocainta

modernizeaza-ntruna

sperind ca acolo-nceruri

tot vor primii cununa



un fulger ce despica

pe ceruri rabufneste

minia se aduna

si vintu se-nteteste



gasiva domnu oare

credinta pe pamint

caci oamenii isi lasa

si arunca tot cei sfint



chemati rominii inapoi

sa nu mai stea straini si goi

intoarcete la dumnezeu

poporul meu...si tu si eu.



mai tare ce ma doare

si pling mereu mereu

e ca dintre toate acestea

o vina am si eu



din suflurile sfinte

cu care ma-nconjori

te rog isuse doamne

in suflet sa-mi strecori



o raza de iubire

ca sa te port mereu

cu mine primavara

si in sufletul meu



amin