Poezie Iov 7 4-21

Iar partea mea sunt nopţi de suferinţă

Şi când mă culc mă-ntreb: când voi fi treaz?

Şi se frământă-ntreaga mea fiinţă

Şi n-am o clipă, una de răgaz.



Îmi crapă pielea toată, se desface

Şi trupul tot e-o coaja de pământ

Dar când adorm crezând că va fi pace

De visuri şi vedenii mă-nspăimânt.



O, lasă-mă, sunt numai o suflare...

Ce este omul ca să-l cercetezi,

Să-l iei în seamă fără încetare,

Când termina-vei, oare să mă vezi?



Şi de-am greşit, ce pot să-Ţi fac eu Ţie,

Dacă şi ţintă la săgeţi m-ai pus,

Tu nu vezi c-am ajuns o moarte vie,

Că nu mai am nici un cuvânt de spus?



De ce nu-mi ierţi fărădelegea, oare?

Doar ştii că în pământ voi aţipi

Şi-n lumea unde-s toate trecătoare

Când mă vei căuta, nu voi mai fi...



Amin!