Poezie Romania mea draga

Mie dor de cimpul cu brinduse

Si satul meu de peste dealuri

Mie dor de apele aduse

Din munti reci prin strimte vaduri



De sesul plin cu margarete

Sclipind la soare ,argintii

De varul alb de pe peret

De fete rosii de copii zglobii





Mie dor de tot din mica tara

Ce anii grei nu au invinso

Si limba dulce de comoara

Ce din pruncie am deprinso





Mie dor de pasari care cinta

In merii din -napoia casei

Si de bunica ce framinta,

De timpul din-naintea mesei



De oameni simpli si curati

Cu adevar crezind in Domnul

Si sint la suflet ne patati,

Avind in noapte dulce somnul.



Tu tara mea cea urgisita

Cu pacoste ,chin si amar

De multi ai fost si esti dorita

Dar dumnezeu sta la hotar.



Sant incercari ce vin pe tine

Si nu stiu cit mai poti rabda

Dar simt in inima la mine

Ca mult nu va mai dura.



Asa cum spune o sfinta carte

La uni,imparatia se va lua

Si tu de ia o sa ai parte

Caci este scris sa fie a ta.