Poezie Ilie

În Sarepta la Sidon

Dusu-s-a cândva un om

Şi s-a întâlnit c-o femeie

Ce vreascuri mergea să-şi ieie

A chemat-o şi I-a spus

"Obosit sunt şi răpus

Du-te te rog - apă vreau

Dintr-un vas ca eu să beau"

Şi când ea a şi plecat

Omul iarăşi a strigat

"Te rog tu când vii la mine

Du-mi o bucată de pâine".

"Viu El este - Dumnezeu -

Nu am copt nimica eu

Oala e aproape goală

Făina-i un pumn în oală

Strâng lemne pâine să fac

Pentru pruncul meu cel drag

Vom mânca şi vom muri

Căci pâine nu va mai fi".

"Nu te teme măi femeie

Domnul are să îţi deie

Du-te, fă o mică turtă

Şi făina va fi multă

Ea din oală n-o scădea

Domnul mi-a vorbit aşa

Undelemn va fi-n ulcior

Nu se va mai face gol

Până Domnul va da ploaie

Pământul să îl înmoaie

Până verdeaţă va fi

Nicidecum nu veţi pieri".

Şi s-a dus şi a făcut

Şi făina n-a scăzut

Multă vreme au mâncat

Făina nu s-a gătat

Undelemnul nu scădea

Când mâncare ea făcea

Domnul a dat pâinea Sa

Care nu se va găta

La acel care îl cată

Niciodată nu se gată.