Poezie Iartă-mă...

Iartă-mă că m-am crezut stăpână,

Iartă-mă, c-am fost atât de rea

Iartă-mă, despovărează-mi mâna

Ca să pot să Te adun în ea.



Iartă-mă, despovărează-mi mintea

Să Te-adun acolo în cuvânt

Să mă plec umilă înaintea

Celui care-a fost şi este sfânt.



Iartă-mă, despovărează-mi gura

Să Te-adun în cântece mereu

Sufletul mi-l iartă şi făptura

Iart-o, Doamne, Dumnezeul meu.



Iartă-mă acum, despovărează

Inima şi tot ce azi însemn

Golgota e-n mine şi veghează...

Iartă-mă că Te-am ucis pe lemn...



Iartă-mă, am pus să Te omoare

Şi despovărează-mi mâna mea...

Te-am lovit, Isuse şi mă doare...

Iartă-mă c-am fost atât de rea...