Poezie Iată Omul!

"Iată Omul!" strigă-n Iad Pilat

Cine iarăşi L-a crucificat?

Cine-I scoate umbra de sub văl?

Daţi-mi apă mâinile să-mi spăl!

Revărsaţi-mi râuri peste pumnii plini!

Sângele acesta voi l-aţi vrut, rabini!



"Iată Omul!" umbra a răspuns,

Eu sunt umbra Omului străpuns.

În zadar în lumea de păcat

mâinile pătate ţi-ai spălat.

Cei spălaţi de apă, ca şi apa pier.

Cei spălaţi de Mine, sunt cu Mine-n cer!



"Iată Omul!" strigă-n Iad Pilat.

Cine iar Îl vrea crucificat?

Eu am spus întregului popor:

Pe-mpăratul vostru să-L omor?

Gândul meu pe cruce lămurit l-am scris.

Nu sunt eu de vină! Nu eu Te-am ucis!



"Iată Omul!" umbra a răspuns,

Omul care vede în ascuns.

Dându-Mi titlul de-mpărat iudeu,

tu stăteai pe însuşi tronul Meu...

Şi, scriind pe cruce al domniei semn,

tu domneai în slavă, Eu muream pe lemn...



"Iată Omul!" strigă-n Iad Pilat!

Ca stăpân, Cezaru-i vinovat.

Eu eram guvernator roman.

N-am rostit osânda ca duşman.

N-am oprit să-Ţi pună trupul în mormânt.

Nu sunt ucenic, dar nici vrăjmaş nu-Ţi sunt!



"Iată Omul!" umbra a răspuns,

Omu-n care singur te-ai străpuns.

Tu ai vrut şi glorie şi-arginţi

dar s-ajungi la urmă şi-ntre sfinţi.

Nu-i decât o cale spre Eterna Stea!

Cine nu-i pe cale, e-mpotriva Mea!