Poezie Haina de nuntă

Scrisa de: -Ion_Marcel
Vizualizări: 243
Scrisa:
BBCode: [url=/poezie/id/21969-haina-de-nunt]Haina de nuntă[/url]

De Mântuitor grăită, pilda nunţii din Scriptură,

Străbătând a lumii veacuri, a trecut din gură-n gură.

Mai întâii ai Lui apostoli, apoi mii şi mii de clerici

Au rostit-o la răspântii, au citit-o prin Biserici,

Au cântat-o-n Evanghelii, să primească fiecare,

Tânăr şi bătrân în viaţă, bun şi răul, mic şi mare,

Aurul înţelepciunii ce L-a dat Mântuitorul,

Grăind pilda cu Împăratul care şi-a nuntit feciorul.



Mii şi iarăşi mii de oameni, vieţuind, au stat s-asculte

Pilda lui Isus, în sine cu înţelesurile-i multe;

Însă oamenii-ascultând-o, au făcut ce fac într-una,

Primind razele de soare, razele ce le dă luna,

Binele ce li-l dă apa, - fie mări, fie izvoare,

Sau mireasma-mbătătoare ce le-o dă suava floare,

Căci aceasta: fie apă, fie soare, fie lună,

Fie floare miresmată, - toate vor ceva să spună

Dar câţi oameni, privind Cerul cel cu soare, lună, stele,

Şi pământul cu-ale sale, înţeleg ce le spun ele?



Căci şi-acestea spun o pildă cu-înţeles adânc, de taină,

Şi de-o nuntă unde omul va să aibă-anume haină

Nunta - o viaţa ce pământul poate da cu-întreaga-i sevă,

Precum nunta era Viaţa ce trăiau Adam şi Eva,

Nuntă însă pentru care - dezbrăcat de-a vieţii tină,

Omul trebuie să poarte haină albă, de lumină,

Haină care tuturora o dă Cerul ca s-o poarte

Pe pământ până la Nunta cea cu Viaţă făr-de moarte!



Haina-aceasta pentru nuntă, fericiţi au fost purtat

În Eden întâii oameni pân-a nu se fi-ntinat,

Dar ei au pierdut aceasta, îmbrăcându-se-n alt port

Ţesut tot cu măiestrie-n de-ntuneric fir de tort.

Meşterul fiind Satana ţesător de-asemeni strai,

Pierzând cei ce-au vrut să-l poarte, dreptul vieţuirii-n Rai!



Haina nunţii despre care spune pilda lui Isus,

E ţesută din lumina sorilor cei mai de sus,

În război ce ţese raze. Cercuit de-un curcubeu,

Şi la care stă să ţeasă Însuşi Sfântul Dumnezeu!



O asemeni ţesătură nu se strică, nu se rupe,

Şi pe veci împodobeşte un potop de pietre scumpe!

O asemeni haină scumpă a purtat şi Lucifer,

Până l-a-ntinat trufia şi-a fost prăbuşit din Cer.



Ea e haină despre care lui Ioan în gură-i pune

Chiar Isus a Lui cuvinte ce-n Apocalipsa-i spune:

...Să-mbraci haină de lumină ca să nu se dea pe faţă

Goliciunea de ruşine care-ai îmbrăcat-o în viaţă.

Cel ce biruie păcatul - din virtuţi făcându-şi salbă,

Va umbla la fel ca Mine îmbrăcat în haină albă!



Celor cari în sac se poartă, celor trişti şi apăsaţi,

Să le dărui haină albă şi cunună de-împăraţi;

Să petreacă-n bucurie între îngeri şi-ntre sfinţi,

"Sad", al Domnului să fie - neprihanei trebuinţi,

Să slujească "Celui Veşnic", spre a Lui slavă-n veşnicie,

Toţi, de apăsări să uite şi de plâns să nu mai ştie!



Haină ce-n Eden purtând-o mai ‘nainte cei doi inşi,

Deşi goi, nu ştiu ce e: de ruşine-a fi cuprinşi:



Dar pe care s-o dezbrace prin păcat când au ajuns,

S-au văzut goi şi de-ndată Tatălui I s-au ascuns..

S-au văzut goi de lumină şi îmbrăcaţi deci amândoi,

Spre ruşinea lor de Tatăl, cu-al păcatului noroi!

Nu s-au ruşinat că goi sunt în a trupului lor piele,

Ci că erau goi de raze, goi de sori şi goi de stele!



Iată-n ce fel vrea împăratul pilduirii, care-nfruntă

Pe cel ce, venind la nuntă, nu era-n veşmânt de nuntă

(Că-n vechime, împăraţii, într-al nunţilor avânt,

Îmbrăcau pe toţi chemaţii la ospăţ în alb veşmânt.



Astfel că, la nunta pildei, unul a făcut păcatul

De-a nesocoti veşmântul tuturor dat de-împăratul)

După cei cuprinşi în pildă şi-n Eden, pe urmă, noi

Şi-n aşa veşmânt să mergem am vrea toţi în acea vreme

Când la nunta-împărătească să nu fie dat afară.

Şi-mbrăcat, ca şi Împăratul, pe aleile grădinii,

La ospăţ mergând, să fie tot asemenea cu crinii!



Nunta nu este departe. La cerescul Lui război,

Împăratul ţese-ntr-una haine albe pentru noi.

Cei ce şti-vor să se-mbrace pentru Nuntă deci cu ele,

Se vor îmbrăca cu soare, cu luceferi şi cu stele

Vor nunti-n afara vremii; vor bea Vinul Nemuririi;

Se vor veseli cum nimeni n-a mai fost în firea firii,

Rămânând mereu la Nuntă, ce fiind în veşnicie,

Duhul meu în lut nu poate nici s-o spună, nici s-o scrie!

SMS
Nu a fost notată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Nu a primit aprecieri încă!
Apreciază - dezapreciază
Nu a fost comentată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Distribuie pe: facebook | twitter | google | linkedin | myspace | email
Poezii >> Poezii, categoria Diverse >> Poezie Haina de nuntă | Salvatorul.ro
meniu prim
Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.