Poezie Amagire (1)

Aminam la nesfirsit

Adevarul cel vedem

Si nu stim cei pocait

Dupa vorbe ne ascundem



Ne credem destepti,frumosi

In cuvinte ne incurcam

Dar sintem neptutinciosi

Si de viata ne legam



Alergam dupa himere

Obositi de atita truda,

Ne inchinam doar in a cere

Si de frica stam la pinda.



Pinda la un semn ceresc

Ce nu stim precis cind vine

Gindurile ne amagesc

Si noi stim ca nu sint bune



Uite asa ne pacalim

Poftele ne depasesc

Si inainte sa murim

Regretam tot cei lumesc



Nici nu stim sa pretuim

Viata sacra ce avem

Nici nu stim sa multumim

Domnului sa ne inchinam



Poate ne gindim ca merge

Sa fentam pe Dumnezeu

Si nu stim sa intelegem

Ca iertare nui mereu



Nu putem nimic ascunde

Nici a sterge din viata

Care repede se scurgr

Slaba ca un fir de ata



Da doresc frica sa fac

Cu ce scriu ce toti cunosc

Caci nu pot a sta sa tac

Adevarul,recunosc



Nu sant eu cel miruit

Si crestinul fara pata

Si sa spun ce e gresit

Si de cineva va iarta



Dar gindesc ca este bine

Sa anunt a mele ginduri

Si in noua zi ce vine

Veti citi acest rinduri



Si vor fi de vreun folos

In schimbare mai corecta

Intr-un sincer credincios

Si credinta mai onesta.