Poezie Glasul care strigă

Într-o piele de cămilă

Sta unu-mbrăcat mereu

Şi-a venit la el o dată

Unul mare fariseu.



- Cine eşti? fu întrebarea

Unui preot ce-i Levit

Împlinitu-s-a scriptura

Mesia El a venit?



- Nu-s Ilie, nici proorocul

Şi nu sunt eu nici Isus

Cum în file de scriptură

Este zis şi este spus.



- Dar răspunde la întrebare:

Cine eşti? Ca noi să ştim

Căci botezi şi nu departe

De oraşu`Ierusalim.



- Eu sunt glasul care strigă

În pustie neîncetat

Netezi-ţi-I voi cărarea

Pentru cel adevărat.



Cel ce vine după mine

Este înaintea mea

Să-I dezleg încălţămintea

Nu sunt vrednic, n-oi putea.



Eu botez spre pocăinţă

Cu apă, cum sunt trimis

Dar botezul Lui e altul

Cu Duh Sfânt, aşa e scris.



Cine-n apă se botează

Nu se spală de păcat

Ci el dă o mărturie

Doar că viaţa a schimbat.



Cu Duh Sfânt şi foc botează

Domnul cel adevărat

Şi el are şi puterea

Ca să cureţe păcat.