Poezie Ghetsimani

Ghetsimani! Cuvânt de slavă!

Floare din etern mănunchi!

Bătălie-nfiorată

câştigată în genunchi!...



Ceas de rugă fără seamăn

şi de zbatere-ncordată.

Freamăt ce umplea de spaimă

toată bolta înstelată.



Veşnicia omenirii

pusă toată pe-un cântar.

Pe un taler, condamnarea,

iar pe celalt, un pahar!...



Un pahar stătea în faţă.

Şi Isus privea-ngrozit.

Tot veninul omenirii

trebuia acum sorbit.



Tot noianul de osândă

din străvechile cetăţi,

ce-aştepta în negru clocot

ceasul asprei judecăţi.



Tot desfrâul din Sodoma,

toată cloaca din Pompei,

urâciunea lui Mamona,

şi-a mulţimilor de zei.



Toată zgura sângerândă

din cuptorul lui Moloh.

Toată ura unui Haman

şi a unui Antioh.



Toate petele de sânge

de pe vulturul roman,

de pe mâinile lui Nero

şi-a lui Dioclețian.



Toate cheagurile negre

de pe-arginţi, din vreun ungher,

a negoţului de carne,

de onoare şi de cer.



Tot ce-a strâns şi ce va strânge

vechiul şarpe ca trofeu,

de la sângele lui Abel,

până la păcatul meu...



Vai! Ce clocot de urgie,

ce mocirlă fără fund

"Tată!" strigă-n noapte Fiul.

"Tată!" văile răspund.



"Ţie toate-s cu putinţă.

N-ai măsură, n-ai hotar.

Tată veşnic, depărtează

de la Mine-acest pahar!"



Dar în cel´lalt taler iată...

plini de sânge pe oblânc,

cavalerii morţii mână

mii de duhuri în adânc.



Supt de secolii căinţei,

trece-ncovoiat Adam.

Noe, tresărind de râsul

şi batjocura lui Ham.



David, în zadar ştergându-şi

pata de pe braţul drept.

Şi în fum de idoli trece

Solomon cel înţelept...



Trec martiri, profeţi şi preoţi...

Toţi cu sufletul pătat.

Căci pe lumea asta nimeni

n-a trăit fără păcat.



Dar să ardă-n gheenă

Iacov, David, Daniel?...

Şi-acum, iată-i faţă-n faţă,

o năpârcă şi un Miel.



Ceru-ntreg priveşte lupta.

Cine va cădea răpus?

Şi broboane mari de sânge

ies pe fruntea lui Isus.



"Sfinte Tată", strigă Fiul,

"calea e nespus de grea...

Totuşi, facă-se, Părinte,

gândul Ta, nu voia Mea!"



"Osana!" Răsună cerul!

Cântă îngerii-n văzduh.

Se-ncunună-n biruinţă

lupta lui Isus în Duh.



Pot să vie-acum ostaşii.

Iată-i! Victima-şi aleg.

Dar Isus acum e gata

de-a sorbi paharu-ntreg!



Şi pe creştetul Golgotei,

sus, între pământ şi cer,

vor da cea din urmă luptă

Mielul blând şi Lucifer.



Iar când Iosif va desprinde

trupul sfântului Oştean,

nevăzut, pe crucea goală,

va rămâne-nfipt... Satan!