Poezie Fraţii lui Iosif

Seceta ardea pământul,

Cum spuse-n vis Cuvântul.

Spre Egipt, ca să ia hrană,

Se porni o caravană



Dinspre-ale lui Iacov case.

Numai Beniamin rămase.

Iosif, de cum i-a văzut,

Pe toţi i-a recunoscut.



Dar, ţinându-şi bine firea,

Le-ascultă istorisirea

Şi, oprind din ei pe unul,

Le dădu spre casă drumul.



După ce grâul sfârşiră

Fraţii înapoi veniră,

De-astă dată însoţiţi

De Beniamin şi smeriţi.



Domnul pe vicleni i-ncurcă,

Iar pe cei smeriţi îi urcă.

Să-I păzim învăţătura,

S-alungăm din suflet ura!