Poezie Fiul nerisipitor

- Cu cel ce nu-i decât un ciob,

cu un hoinar te bucuri, tată.

Eu ţi-am dus greul ca un rob

şi n-ai fost vesel niciodată.



- Da, fiul meu, tu ai robit,

dar eu te-aştept de-o veşnicie

ca să-mi slujeşti ca fiu iubit,

din dragoste, nu pe simbrie...



- Cu-acest fugar, cu-acest proclet

petreci sub viţă şi sub cetini.

Şi mie nu mi-ai dat un ied

ca să mă bucur cu prieteni.



- O, nu un ied, ci zeci de zeci

ţi i-aş fi dat, căci se cuvine.

Dar tu voiai ca să petreci,

vai, cu străinii, nu cu mine...



- I-ai dat inel împărătesc

si mantie de in cu ciucuri.

Iar eu de ani şi ani trudesc,

şi tu de mine nu te bucuri.



- Tu eşti al meu. Dar eşti pustiu.

El s-a întors din foc şi gheaţă!

El a fost mort şi azi e viu,

iar tu trăieşti şi nu ai viaţă.