Poezie Fii atent!

Fii atent în orice clipă

Şi nu fă din har risipă

În lucrare fii-nţelept

În purtare fii atent

Căci Satan cel iscusit

E mereu neadormit

Zi de zi, noapte de noapte

Te încearcă, poate, poate...



El te înşeală uşor

Că-i foarte orator

Se aşează la cotituri

Cu tava de prăjituri

Şi-ţi şopteşte-ncetinel:

- Hai, încearcă-le niţel!

Ce dulce e lăcomia

Ea-ţi sporeşte avuţia.



Îţi face viaţa frumoasă

Îţi aduce pace-n casă

Cearta din lipsă provine

În belşug ţi-ar merge bine.

Deci gustă din lăcomie

Şi-ai să scapi de sărăcie.

Nu-i frumos să fii zgârcit

Dar e foarte nimerit

Ca pe lângă lăcomie

Să faci şi economie.



De nu-ţi place lăcomia

Poftim, serveşte mândria.

Asta sigur o să-ţi placă

Ea poate om să te facă.

Pentru ce tot cel mai mic?

Chiar tu omul de nimic?

Eşti frumos, eşti înţelept

Ţi se cuvine pe drept

Să te vezi ceva mai mare

Iar pe fratele în vale

Asta-i adevăr curat

Eşti mai bun, neapărat!

Vezi, mândria nu e rea

Ea te-nvaţă dreptatea.



Poftim mai serveşte una

Încearc-o pe asta: Ura

Dânsa te înviorează

De poveri te uşurează

Ce să rabzi necontenit

Pe acel ce ţi-a greşit!

Şi încă să mai iubeşti!

E-he-he, doar prost nu eşti!

Pentru ce mereu, mereu

Să înghiţi ce este rău?



E pericol să plesneşti

Vrând într-una să iubeşti.

Gustă ura, şi-ncă una

Care? Ia, poftim, minciuna

Aita-i foarte căutată

Şi de mulţi îmbrăţişată

Dar de ce? Că-i practică

De puteri şi tactică.



Omul fără de minciună

E ca fără de o mână.

Ea te scapă de nevoi

De necaz şi tărăboi.

Azi minciuna-i căutată

Te scapă, frate, pe dată

Poţi amice chiar să furi

Strâmb la judecăţi să juri.



Cu minciuna înveleşti

Orice lucru potoleşti

Dacă faci un rău şi tu

Zici numai atâta: Nu



"Nu", şi scapi foarte uşor

Minciuna-i bun salvator.

Hai, serveşte, nu mai sta

Că mai ai de a lua.

La urmă şi bombonele

Nu mă fac de râs cu ele.

Am bomboane minunate

Ce te prelucrează frate...

Uite-aicea nepăsarea

Care îţi calmează starea

Îţi linişteşte fiinţa

Îţi împacă conştiinţa.



Ce să mergi la adunare

Să te consumi aşa tare?

Nu, mai bine te lungeşti

Pe un pat să te-odihneşti.

Dumnezeu nu-i chiar aşa

Să mustre pe cineva

Ba mai mult să pedepsească

Pe cine o să lipsească.



Şase zile lucrătoare

Oboseala-i foarte mare

Duminica-i de odihnă

Şi să n-o petreci în tihnă?

Adunare şi-adunare

Asta-i o prostie mare!

Nepăsarea ta trezeşte.

Hai, acuma te serveşte!



Ca să-ţi răcoreşti fiinţa

Uite, am bunăvoinţa

Să-ţi dau drept răcoritoare

Să bei frica, frica mare.

Dânsa te înviorează

Şi-apoi te-avertizează

S-o slăbeşti cu pocăinţa

Dacă îţi iubeşti fiinţa.



Când vin zile de-ncercare

De necaz, durere mare

Vai va fi de pocăiţi

Şi vor fi dispreţuiţi

Schingiuiţi şi matrataţi

Şi chiar pradă morţii daţi.

Deci când porni-va furtuna

Frica te învaţă una:



Ia minciuna de mânuţă

Şi roag-o aşa: - Drăguţă

Scapă-mă de servitoare

Şi-o să-ţi fiu slujitoare!

Şi minciuna, diplomată,

Te scapă frate pe dată!

Spui că nu eşti pocăit

Până tot s-a liniştit.



Când soarele iar răsare

Atunci, cu căinţă mare,

Te întorci la Dumnezeu

Că doar El iartă mereu.

De rău eu nu te învăţ

O, creştine, fii isteţ

Uite ce bine-ai ieşit

Ne-ncercat şi pocăit.



Vezi deci cu ce prăjituri

Pline de învăţături

Servesc lumea fără plată

Deci fac o frumoasă faptă.

Compoziţie grozavă

Au bucatele din tavă

Sunt medicamente bune

Frăţioare, n-ai ce spune!



Fără plată, ce gâneşti

Merită ca să serveşti.

Să refuzi nu e frumos

Nici nu e politicos.

Uită-te, dragă creştine,

Uită-te, uită-te bine

Ce dibaci este Satan

Veşnicul nostru duşman.



Păcatul bate la uşă

De-i deschizi, ca o căpuşă

Suge ce-i dumnezeiesc

Şi rămâne ce-i firesc.

De vrei în ceruri s-ajungi

Creştine, vrednic atunci

Primeşte drept avertisment

Un veşnic: FII ATENT!