Poezie Fericit acela care

Fericit acela care

El te poate lăuda

Pe care-L alegi Tu Doamne

Spre a sta în curtea Ta.



Fericit a cărui haine

Ele de Domnu-s spălate

Are drept la pomul vieţii

Poate intra în cetate.



Fericit e-acela care

Păcat are acoperit

Pe care-l numeşti Tu, Doamne

Spre a fi neprihănit.



Fericit, Doamne, e-acela

Ce-şi pune tăria-n Tine

Care rău nu săvârşeşte

Şi el face numai bine.



Fericit acel ce-n Tine

El îşi pune a sa soartă

Care zilnic poposeşte

În a Ta măreaţă poartă.



Cel ce pragul îl păzeşte

După el este flămând

Cel ce poartă a sa minte

Şi la Tine al său gând.



Fericit cine găseşte

În Domnul înţelepciune

Despre Domnul povesteşte

Şi la toată lumea spune.



Fericit e cel sărac

Că el se va îmbogăţi

Fiul Celui Preaînalt

La sfârşit se va numi.



Fericit e-acela care

Îngrijeşte de sărac

Şi îi dă ca ajutor

A sa pungă, al său sac.



Domnul boala îi păzeşte

Durerea i-o uşurează

Îl păzeşte-n a sa viaţă

Şi de el Domnul veghează.



Fericit e-acela blând

Că va moşteni pământul

Si acela ce-i creştin

Şi el seamănă Cuvântul.



De cel împăciuitor

Căci el Fiu Ţi s-o numi

Fericit e-acela care

El la nuntă-Ţi va veni.



Fericit e omul care

Umple tolba cu săgeţi

Şi a cărui curte Doamne

Este plină de băieţi.



Ferice de acea gură

În care minciună nu-i

Fericit este poporul

Care este-al Domnului..