Poezie Eşti nădejdea

Eşti nădejdea sufletului meu

Te-am purtat în lacrimile mele,

Te-am purtat în dragoste mereu

Palmele Te-au legănat pe ele.



Te-am dorit şi Te-am iubit nespus,

Te-am iubit dincolo de cuvinte,

Sufletul ´nainte Ţi l-am pus

Să-l îmbraci tot cu podoabe sfinte.



Te-am iubit şi m-ai iubit şi Tu,

Te-am iubit adânc în veşnicie,

Nu-mi vei spune niciodată nu,

Viaţa Ta e-n mine şi-o sa fie.



În genunchi vin înaintea Ta

Faţa mi-am ascuns-o că mi-e frică

Şi de vezi c-am împietrit aşa

Vino, Doamne, Tu şi mă ridică.



Pune-Ţi mâna, Doamne Dumnezeu,

Lacrimile s-au uscat sub pleoape-

Pentru Tine-i astăzi plânsul meu,

Pentru mine ţine-mă aproape.



Ce iubire, Doamne, mă-nfior,

Ce iubire-ai dat să cresc spre Tine,

Vino, Doamne, că de-atâta dor

Mi-a-nfrunzit şi cântecul în mine.



Vino, Doamne, că de când Te-aştept

Mi-a-nflorit cuvântul în grădină,

Vino, Doamne, strânge-mă la piept

Şi-am să-Ţi fiu lumină din Lumină....



Amin!