Poezie Mi-e frântă inima

Mi-e frântă inima și duhul mi-e mâhnit

Și aud mereu, mereu doar șoapte.

În liniștea ce-o știu și-o am și vreu să fiu

Aud mereu un cântec de departe.



Îmi plânge duhul și-mi suspină, îi trist

Prea grea se pare a fi povara vieții mele,

Dar știu că în curând veni-va Crist

Și-am să lucesc cu siguranță printre stele.



Mi-e tare greu ... și așa de dor de casă

De liniștea și bucuria mea dintâi,

De cei ce sunt a lui Isus mireasă

Cât n-aș dori în brațul Lui ca să rămâi.



Da, în curând suna-vor lung străjerii

La glasul trâmbiței voi fi lângă ai mei,

Și ce sublimă fi va clipa revederii

Când v-om cânta cu îngerii în ziua învierii.





22.08.2007