Poezie Dumnezeu îi vorbeşte lui Moise

A fost hrănit cu laptele credinţei,

Apoi cu zelul şcolii din Egipt.

În urmă, dus în şcoala umilinţei,

Chiar Dumnezeu, din flăcări i-a vorbit.



Şi l-a trimis în mare misiune,

Cu-avertizări solemne şi puteri,

Să ceară stăpânirii slobozirea

Ce nu venea nicicum, de nicăieri.



Toiagul refuzat se face şarpe.

De stai cu mâna-n sân, te umple lepra.

Să nu dai înapoi de la chemare,

Dar nici spre ea să te alerge febra.



În rug aprins, Iehova a vorbit

Şi l-a chemat pe Moise în pustie.

A fost chiar o minune, nu un mit:

Cristos e rugul plin de veşnicie.