Poezie Dumnezeu mă vede

Pe un braţ de verde crud

Am rămas ca să aud

Sufletu-mi cum tace.

Lacrimi de mesteceni cad

Şi le-adun într-un răsad

Să-ncolţească pace.



Stelele mi s-au oprit

Lângă geamul aburit

De durere multă.

Mă dezleagă de pământ

Mă preschimbă-ntr-un cuvânt

Stau şi mă ascultă.



Plâng cu palmele spre cer

Aş veni ca să mai cer

Dar mi-e frică tare.

Mă înconjură făclii

De mesteceni colilii

Ca să-mi cer iertare.



Pe un braţ de verde crud

Am tăcut ca să aud

Inima cum crede.

Şi mă duc să ostenesc

Şi păşesc sub cer domnesc

Dumnezeu mă vede...