Poezie Dragostea e Dumnezeu

Chiar în limbi dacă aş vorbi

La nimic n-ar folosi

Dragoste de n-aş avea

Sunt aramă ce-ar suna.



Toată ştiinţa de aş avea.

Munţi în brate de-aş purta

Fără dragoste de sus

Chiar nimic, nimica nu-s.



La săraci de aş da cu vrere

Chiar întreaga mea avere

Trupul ars dacă mi-ar fi

La nimic n-ar folosi.



Prorociile or sfârşi

Dragostea nu va pieri

Limbile vor înceta

Dragostea va triunfa.



Ea-i plină de bunătate

Ea acoperă păcate

Nu se unflă de mândrie

Şi nu ţine nici mânie.



Cine poate a răbda

Numai, numai Dragostea

La rău ea nu se gândeşte

Pe nimeni nu pismuieşte.



Ea ne-a dat pacea de sus

Pacea noastră ce-i Isus

Frica Ea o izgoneşte

Dragostea ea ne zideşte.



Ea dă pace şi-n credinţă

Ne dă orice biruinţă

Ca şi moartea e mai tare

Ce e Dragostea atunci oare?