Poezie Tot mai aproape vreau...

Tot mai aproape vreau...



Tot mai aproape vreau să fiu

O, Doamne-al meu Mântuitor,

Şi, mai lângă Tine, să mă ştiu

Zdrobit de-al umbletului dor!



Să fiu mereu tot mai aproape,

Să pot atinge-al Tău veşmânt,

Căci cine poate să mă scape,

Şi să mă vindece fără cuvânt?



Şi când vei înreba-n mulţime:

-,, O, de Mine, cine s-a atins?’’

Să pot răspunde prin suspine

-,,Eu, o Doamne, într-adins!’’



-,,Te-am căutat cu dor nespus

Purtând de ani în trup durerea,

Ca să mă vindeci, scump Isus,

Am năzuit şi mi-a fost vrerea!’’



Să-mi aflu liniştea cea dulce

La glasu-Ţi sfânt, mângâietor,

Pe când povara n-o pot duce

Sperând, s-alerg după ajutor.



Şi tremurând, jos să m-arunc

În faţa-Ţi, şi să îngenunchez,

Şi-ascultător...ca şi un prunc

Pe calea sfântă, să-Ţi urmez!



Flavius Laurian Duverna

01 iunie 2008