Poezie Doamne-n ceasul focului

Doamne-n ceasul focului

dă-mi tăria locului

buzele să-mi sângere,

dar să nu scot plângere,

mâinile să-mi scapere,

dar să nu se apere,

să fiu dus mormântului

credincios Cuvântului,

să trec pragul Cerului

cu răbdarea fierului

căci în veci de veci voi vrea

să-mi rămână dragostea.

Doamne, paşii inimii

în iubire ţine-mi-i

legământul lacrimii

treacă-mi focul patimii,

drumul biruinţilor

să-l urmez părinţilor,

frumuseţea paşilor

să mi-o las urmaşilor

şi lumina traiului

s-o duc rază raiului

căci în veac şi-n veac voi vrea

să-mi rămână dragostea.



Doamne, las trecutului

aurul avutului

şi las viitorului

strălucirea zborului;

plata biruinţilor

toată-o dau părinţilor;

slava-ncununaţilor

dă-o toată fraţilor;

premiul fruntaşului

dă-l întreg urmaşului

mie-n veci şi-n veci voi vrea

să-mi dai numai dragostea.