Poezie Doamne Dumnezeul...

(Psalm 88)



Doamne Dumnezeul mântuirii mele

Zi şi noapte strigă rugăciunea mea

Săturat îmi este sufletul de rele,

Ia aminte, Doamne, nu Te-ndepărta.



De lăcaşul morţii am ajuns aproape

Şi cu morţii astăzi mă înşir la rând,

Vin înmormântaţii, vin să mă îngroape,

Printre morţii lumii mă trezesc plângând.



Doamne, mă-nconjoară morţii din morminte,

Doamne, cu-ntuneric m-ai lăsat zidit

De niciunul astăzi nu-Ţi aduci aminte,

Mâna Ta mi-apasă sufletul trudit.



Şi cu valuri grele mă loveşte-ntr-una,

De atâtea lacrimi ochii mi se sting

Şi pe capul care a purtat cununa

Fire de zăpadă înfloresc şi ning.



Pentru morţi, o, Doamne, mai lucrezi Tu oare

Cu minuni şi semne, ori se scoală ei

Să-Ţi aducă slavă, bunătatea-Ţi mare

Celor din morminte să le-o dai Tu vrei?



Toţi aceştia, Doamne, cum să Ţi se-nchine?

Vino, Doamne, vino, vino-n ajutor,

Pentru ce mă lepezi şi Te-ascunzi de mine

Când din tinereţe ştii că trag să mor?



Sunt cuprins de spaime, ape mă-nconjoară,

Peste mine trece azi mânia Ta,

Ziua, ca şi noaptea, spaima mă doboară,

Vino, Doamne, vino, nu Te-ndepărta!



Amin!