Poezie Geneză (1)

La început a luminat Lumina!

O, ce abis greţos şi straşnic prezentam,

Cum îmi puţea a alterare tina!

Ce haos eu eram!



A doua zi mi s-a zidit Credinţa

Iar marea sub picioare am văzut

Şi-a fremătat spre infinit fiinţa

În sângele ceresc când am crezut.



A treia zi m-am întărit trupeşte:

Bolile-n vaiete m-au părăsit,

În sângele apos şi rece ca de peşte

O floare gingaşă a înflorit.



A patra zi mi-a apărut privirea

Deosebii de Soare - Lună, stea,

Am început ca să găsesc Iubirea

Ca-n viaţă mai presus de-orice să stea.



A cincea zi aripi se frământară

De am aflat un început de zbor,

Am profeţit o nouă primăvară

Cu buciumândul strigăt de cocor.



A şasea zi tot eul se topise,

Iar noul om cu trăinicie-a stat,

Viaţa orice râpă-acoperise

Şi Apa orice moarte a spălat.



A şaptea zi omul cel nou ca frate

În inima lui Dragostea primi;

În tânăra şi-n veşnica cetate

Din lucru Duhul Sfânt se odihni.