Poezie De Crăciun

De Crăciun, sub fulgi zglobii,

pe Isus din nou vestindu-L

trec pe uliţă copii

cu colindul.



Şi din zori până-n apus,

pe-o steluţă cu făclie,

ei duc lumii un Isus

de hârtie.



*



Dar tu, frate credincios,

porţi tu Pruncul ce trăieşte?

Duci în tine un Cristos

care creşte?



Nu-i vreun gând ce te-a-nşelat,

un simbol sau o icoană?

Simţi că-i viu cu-adevărat?

Cere hrană?...



După bezna cea de ani,

şi-a adus copilul zorii?

Vin la tine cei sărmani?

Vin păstorii?



Simţi că Cel ce L-ai primit

de lumină-ţi umple gândul?

Şi vin magi din răsărit

căutându-L?



Altfel, Pruncul nu e viu,

altfel, ochiul tău te-nşeală.

Altfel staulu-i pustiu,

ieslea-i goală.



Şi din zori până-n apus,

ca pe steaua cu făclie,

porţi şi tu tot un Isus...

de hârtie.