Poezie De ce vrei, Doamne...

De ce vrei, Doamne, să mă pierzi

De ce să-mi plângă-n suflet iară

Pădurile cu lacrimi verzi

Şi munţii cu tăceri de ceară.



De vrei, Doamne, să mai plâng

Şi pui durerea să mă-nhaţe

Ca marea de-aş putea s-o plâng

Mi-ar plânge peştii toţi în braţe...



De ce vrei, Doamne, să colind

În alte ceruri şi-alte stele -

Ca norii de-aş putea să-i strâng

Mi-ar plânge lacrimile mele...



De vrei, Doamne, spune-mi deci,

De ce vrei să-mi închizi cuvântul

Să-mi plângă-n suflet stele reci,

Să-mi plângă-n inimă pământul.



Şi unde-ai vrea să fiu apoi?

Eu un pot, Doamne, fără Tine

Şi dacă arborii mi-s goi

Eu tot îi pun să Ţi se-nchine.



Şi chiar de-s singură-n pustiu -

Eu tot de Tine sunt legată -

Şi-orfană chiar de-ar fi să fiu

Tu tot mi-ai fi în ceruri Tată...



Amin!