Poezie De ce nu vii?

"De nu vii de pe cărări străine

să-Mi cazi la piept ca un copil iertat?

Eu n-am fugit, când numai pentru tine,

ca Isaac am fost pe rug urcat.



Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire?

Şi cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:

Un fiu pierdut să râdă în neştire

Şi-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?...



De ce nu vii când încă sunt aproape?

De ce te-ascunzi cât încă te mai chem?

De ce nu simţi lumina Mea pe pleoape

şi Harul Meu, în ceasul tău suprem?



De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă,

să colindăm alături ceru-ntreg?

Din flori de Rai, din veşnica dumbravă,

cu mâna Mea cunună să-ţi aleg!



De ce nu vii, tu suflet nehotarnic,

cât încă pot Mântuitor să-ţi fiu?

Când vei striga, va fi atunci zadarnic,

Vei plânge-amar, dar poate prea târziu!



Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire?

Şi cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:

Un fiu pierdut să râdă în neştire

Şi-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?"