Poezie Porumbel

---(Psalmul 56)---



Porumbel...

...din stejarii depărtați

fără soț și frate,

singur, singurel străbați

zări îndepărtate,

arse și pustii și moarte zări îndepărtate.



Glas strein te prigonește,

uli viclean te-alungă,

iar din urmă dorul crește,

calea-i tot mai lungă,

zarea arde, dorul crește, calea-i tot mai lungă.



Arzi de sete-n gol de stepe,

pieptu-i vâlvătaie

și-nnoptarea grea începe

aripa să-ți taie,

înnoptarea morții-ncepe aripa să-ți taie.



Nicăieri nu-i nici o frunză,

nici o creangă verde,

nici un suflet să pătrunză

dorul ce te pierde,

cât de mare și fierbinte-i dorul ce te pierde.



Unde-i albul suflet oare

care te-nțelege,

unde-i mâna iubitoare

rănile să-ți lege,

mâna albă, mâna moale rănile să-ți lege?



Cazi...dar sufletul tău suie

zâmbet alb spre soare

către Țara unde nu e

dor și depărtare,

unde nu e despărțire, dor și depărtare.



Unde te așteaptă-n cale

veci de slavi senine,

Țara dorurilor tale

porumbel străine,

Dorul dorurilor tale porumbel străine...