Poezie La poarta Inimii

La poarta Inimii...



La poarta inimii-ţi tot bate

Cu glasu-I blând şi rugător,

Isus ducând povara-n spate

Înspre Calvar fiind trecător.



El bate vreme-ndelungată

Şi-aşteapt-afara cu răbdare,

La poarta-ţi ce stă încuiată

Şi strânsă în recile zăvoare.



În casa ta, să poposească

De ani şi ani El vrea mereu,

O ştire, ca să îţi vestească

Că eşti fiu de Dumnezeu!



Şi să cinaţi chiar împreună

La masa sfântă a credinţei,

Din cea mai sfântă arvună,

Cu mângâierile făgăduinţei.



Deschide-ţi, închisa poartă

Pentru cerescul dar de sus!

E timp de-a croi altă soartă

Prin jertfa Domnului Isus!



Să intre El cu sfânta pace

Prin poarta sufletului tău,

Miresmele sfinte a desface

Şi-mprăştiind tot ce e rău!



Şi-n inima-ţi, să răsădească

Principiile prea sfintei Legi,

Prin Duhul să o curăţească

Dreptatea sfântă să-nţelegi!



Prin străduinţi, întotdeana

Să pregăteşti un sfânt lăcaş,

Chiar când afar' urlă furtuna,

Să-I fii mereu un bun sălaş!



Flavius Laurian Duverna

22 mai 2008