Poezie Dacă două mâini rebele

Dacă două mâini rebele

nu te-ar ţine orb mereu,

te-ai opri în clipe grele

şi privind cu dor la stele,

ai vedea că-i scris pe ele:

Dumnezeu!



Dacă două vechi zăvoare

nu te-ar ţine surd mereu,

ai şopti: Ce meşter mare

scoate păsări cântătoare?

Şi ţi-ar spune orice floare:

Dumnezeu!



Dacă marea întristării

nu te-ar ţine rob mereu,

ai şopti în largul zării:

Cine-i Tatăl îndurării?

Şi ţi-ar spune valul mării:

Dumnezeu!



Dar de ţi-ai vedea veşmântul

care-mbracă vechiul "eu",

ai umplea de plâns pământul

şi, primind cu drag Cuvântul,

L-ai simţi în piept pe Sfântul

Dumnezeu!