Poezie Pentru ce te-ai indoit?

“Pentru ce te-ai indoit?”



Aflat in mijlocul furtunii,

Venit-am mai presus de valuri

Sa te salvez ,certand stapanii

Marilor numiti balauri.



Cu foc mistuitor ‘nainte,

Am topit in urma muntii

Sa-ti pun pe piept armaturi sfitne

Si sa-ti sterg sudoara fruntii.





Vazandu-ma cum vin spre tine

Mi-ai cerut sa-ti poruncesc

Pe mari pasind sa vi la Mine

Si pasii Eu sa-ti intaresc.



Te-am chemat.Facut-ai pasul

Cel dint-ai si de pe urma,

Caci indoiala-ti umple vasul

Si Credinta-n Min’ ti-o curma.



Si-acum te-afunzi,in marea lumii

Caci din umblet te-ai oprit,

De ce-ai privit groaza furtunii?

Pentru ce te-ai indoit?



Chiar in ceasul din sfarsit,

Eu te salt,daca ma chemi,

Striga-n ceasul potrivit,

Fara insa sa te temi.



Credinta Eu ti-o dau in dar,

Umbla dara’,prin credinta

Si-ai sa vezi cerescul har

Si steagul alb,de biruinta.



Amin