Poezie Cu adevarat cu El?

"Cine zice că rămâne în El, TREBUIE să trăiască şi el cum a trăit Isus " (1 Ioan 2,6)



Cărările spre slăvile-aurite nu au sfârşit, dar au un început -

În grajdurile Betleemului Iudeii - acolo-au luat fiinţă şi-nceput.

Ai cunoscut şi tu, creştine, umilinţa acelei pocăinţi zguduitoare,

Primind s-apuci, batjocorit fiind, să mergi şi tu pe-a grajdului cărare?

Acel ce a creat şi timp, şi spaţiu a trebuit să fugă urmărit

De-un fir de praf, de un nimic, de-un nimeni, dar care totuşi îl ura cumplit.

Ai cunoscut şi tu, creştine, această ură stârnită de viaţa ta divină?

De nu, ai grijă: n-ai să-mparţi nici pacea din veşnicia care stă acum să vină.



Acel ce le-a făcut şi e dispecer, veghind de veacuri peste lumi şi stele,

Şi-a aşteptat chemarea în lucrare, treizeci de ani tot adunând surcele.

Ai cunoscut şi tu această aşteptare, făcând un lucru foarte ne-nsemnat,

În timp ce-o mare misiune-ţi sta în faţă? Putut-ai tu s-aştepţi să fii chemat?



Acel ce a hrănit pe mii de oameni, El însuşi fu din greu înfometat,

Deşi numai dorind putea să aibă; nu-i totul oare tot prin El creat?

Ai cunoscut şi tu, creştine, lipsa şi ai răbdat în timp ce-ai fi putut

Să ieşi din ea neascultând de Domnul, oricând, dacă aceasta ai fi vrut?



Acel ce prin cuvântul gurii Sale a pregătit la oameni locuinţă,

El Însuşi n-avea unde-Şi pune capul, să-Şi odihnească sfânta Lui fiinţă.

Ai practicat şi tu această renunţare la vreo nevoie legitimă pentru viaţă,

Lipsindu-te de bani, de somn sau de confort, pentru măreaţa misiune care-ţi sta în faţă?



"Mâncarea Mea - spunea odată Domnul - e să fac voia Tatălui ceresc

Şi-o noapte-ntreagă-am stat în rugăciune, s-o aflu, iar acum vreau s-o-mplinesc."

Te-a ars vreodată şi pe tine focul dorinţei de-a cunoaşte voia sfântă

Până-ntr-atât să-nchizi televizorul, ca să petreci o oră-n plus de părtăşie sfântă?



Acel ce-n viaţa Lui n-a cunoscut păcatul rosti în timpul cruntei morţi pe cruce

Cuvântul cel mai scump prin care vestea iertării de păcate ne-o aduce.

De câte ori întins pe stâlpul infamiei, deşi erai complet nevinovat,

Rostit-ai rugăciunea de iertare pentru acel ce cinstea ţi-a mâncat?



El a murit, dar nu ca să rămână-n groapă, ci devenind izvor de viaţă dătător.

Ai înviat şi tu, trăind acuma din putrezirea eului tău muritor?

Ori mort, ori viu; ori moarte, ori viaţă dai.

Nu-i cale de mijloc. Răspunde-acum: în care dintre ele eşti şi stai?