Poezie Alergând pierdut spre moarte

Orbit de pofta lumii care te cheamă

De Dumnezeu nu-ţi mai este, deloc, teamă,

Ai încetat să mai trăieşti în ascultare

Şi de mult nu-ţi mai păstrezi o credinţă tare.



Râvneşti la lucruri care numai în mintea ta există

Şi te vei trezi, într-o zi, că viaţa ta e tristă,

În dorurile tale, îţi imaginzi o altă lume – poate,

Şi ai impresia că tu le ştii pe toate.



Laşi gândurile ascunse să-ţi întunece vederea

Şi nu vezi că e atât de aproape de tine căderea

Trufaşă şi dispreţuitoare îţi dă ocol,

Până când vei sfârşi încolţit, secătuit şi gol.



Tu crezi că ai o inteligenţă strălucită

Şi că puterea ce-o deţii e neclintită,

Dar dacă n-ar fi fost a lui Dumnezeu mare nume

N-ai fi decât un suflet purtat de vânt prin lume.



Eşti doar un chip firav, de ceară

Şi când Dumnezeu voieşte, oricând, te aruncă afară,

Pe orice culme ai fi, voinice năzdrăvan,

Când Dumnezeu hotărăşte, nu mai stai acolo niciun an.



Eşti flămând şi setos de bogăţie,

În loc să cauţi mana cerească din pustie,

Dar nu te vei alege cu nimic, vei rămâne tot sărac,

Fiindcă-n felu acesta nu te îmbogăţeşti în veac.



Nu te saturi să bârfeşti la fiecare pas,

Pe toţi îi iei la rând, niciunul n-a rămas,

Priveşti crunt, cu multă ură - nepăsător,

Dar pentru tot ce faci, vei fi direct răspunzător.



Te bagi în luptă orbeşte, împotriva lui Dumnezeu a sta

Şi mai găseşti curaj, chiar şi a protesta!

Te plângi, apoi, că ce ţi se întâmplă nu e drept,

Dar te-ai gândit la asta când te-ai luat cu Dumnezeu în piept?



Oare nu-ţi pasă ţie de Dumnezeul tău?

Că a dat să moară, pentru tine, pe Fiul Său!

Cum poţi să stai, odihnindu-te în păcat?

Cu toată noaptea ce-n jurul tău s-a lăsat.



Te vei stinge într-o zi, în păcate şuierând

Iar Satan va privi la tine admirând,

Se va bucura că s-a folosit, aşa usor, de tine

Şi că, de acum încolo, în focul veşnic te va ţine.



Ai avut parte de jertfa crucii însângerate

Şi tu tot în păcate, pierdut, ai alergat spre moarte,

Te vei trezi în plâns, dar va fi prea târziu,

Căci nu va mai fi cine să te aculte, vei striga-n pustiu.