Poezie Îți datorăm Isuse

ÎŢI DATORĂM ISUSE...



Îţi datorăm, Isuse, profundă mulţumire

Că ne-ai luat din noaptea străinului destin

Şi ne-ai condus spre starea ce-i mai presus de fire

Să ne putem lega de-un ideal creştin.



Îţi datorăm viaţa aşa cum ne-a fost dată

De Cel care-i Stăpân acum şi-n viitor

Nu vrem înstrăinare; O, n-o vrem niciodată

Cu Tine vrem să stăm în tainicul Décor.



Ne-ai izbăvit din groapa uciselor speranţe

Şi nu am şovăit: am mers unde ne-ai spus

Şi-am dobândit dorinţa pentru cereşti nuanţe

S-avem întotdeauna un trai de Duh condus.



Când ne gândim la preţul recuperării noastre

Ne copleşeşte gândul că nu-l puteam plăti

De nu te-am fi găsit ne-ar fi răpus dezastre

Şi lumea hrăpăreaţă cu patimi ne-ar hrăni.



Nicicând nu vom uita cum ai întins, Tu, braţul

Când eram gata...gata s-alunecăm în vid,

Cum înspre noi venea-n viteză laţul

Şi cum ne-ai ridicat pe-acel teren splendid...



Ne-ai dat o perspectivă ce n-o aveam ‘nainte

Să nu mai vrem himere cu rodul lor stricat

Pricepem că Stăpânul e-al nostru bun Părinte

Şi că prin Duhul vieţii dăm trai imaculat.



Îţi datorăm, Isuse, în veci recunoştinţă

C-a noastră pribegie nu-i grea când eşti cu noi

Ne dai puteri în boli, necaz şi suferinţă

Şi ne ghidezi, duios, spre lumea de apoi.