Poezie Dreapta Ta

Tu-mi numeri paşii vieţii efemere

căci mă cunoşti mai bine decât mine.

Când la răscruci am semne de-ntrebare,

Tu mă ghidezi cu dreapta Ta, Divine.



Împovărat când mă aplec sub grijuri

şi sufletul îmi geme cu mâhnire,

simt dreapta Ta grăbind în ajutoru-mi

să-mi ia povara, şi-mi dai uşurare.



Când însetat de arşiţă şi vânturi

sunt gata să mă prăbuşesc în tină,

Tu mă-ntăreşti cu dreapta Ta, din ceruri,

şi braţul Tău făptura îmi alină.



De-mi obosesc picioarele-amândouă

în drumul ce se-ntinde anevoios,

cu dreapta Ta îmi dai tărie nouă

să îmi continui mersul neîndoios.



Atunci când ochii se îneacă-n lacrimi,

iar inima suspină cu mâhnire,

cu dreapta Ta durerile îmi curmi

şi verşi în stropi balsam de vindecare.



Când fraţii mei nu-mi înţeleg credinţa

şi mă batjocoresc fără-ncetare,

cu a Ta dreaptă spulberi necredinţa,

căci Tu priveşti spre ei cu îndurare.



Văd dreapta Ta ca mâna de Părinte

ce descreţeşte fruntea-ngândurată.

O strâng la piept şi o sărut fierbinte

drept mulţumire pentru grija toată.



Galaţi, sept. 2009