Poezie Cât păcatul m-a purtat...

Cât păcatul m-a purtat

cincisprezece toamne,

toţi mereu m-au lăudat

nimeni nu s-a supărat,

nimeni, Doamne!



Cât la cel rău i-am slujit

cincisprezece toamne,

toată lumea m-a iubit

nimeni nu m-a prigonit

nimeni, Doamne!



Cât de lume mi-a plăcut

cincisprezece toamne,

orice rele-aş fi făcut

nimeni nu m-ar fi-abătut,

nimeni, Doamne!



Cât trecură ca un fum

cincisprezece toamne,

nimeni nu mi-a stat în drum

să mă strige ca acum

nimeni, Doamne!



Dar de când mă port să-Ţi plac

(trei ori patru toamne)

bine caut mereu să fac

şi tot nu mă are-n plac

nimeni, Doamne!...



O, mereu de-aş fi-un pribeag

toate-a vieţii toamne,

ura tuturor o trag,

mi-e de-ajuns că mă ai drag

azi Tu, Doamne!...