Poezie Cand sunt dispus

Când sunt dispus măresc pe Dumnezeu

Ca mine nu e nimeni împrejurul meu.

De nu-s dispus eu mă retrag în mine

Nu fac nimic, nici rău, nici bine.



Când sunt dispus sunt ca privighetoarea

Măresc pe Cel ce-mi dete graiul şi suflarea.

De nu-s dispus sunt plin de-nfumurare

Degeaba-mi ceri atunci să-ţi cânt cântare.



Când sunt dispus sunt cel mai bun creştin

Fac fapte bune şi umilit mă-nchin.

De nu-s dispus eu sunt în toană rea

Te rog, fereşte-te atunci din calea mea.



Când sunt dispus ajut şi la lucrare

Pe-orfani îi vizitez, le dau şi ajutoare.

De nu-s dispus, la mine n-ai nimic de căutat

Zărindu-mi doar privirea te simţi înfrigurat.



Când sunt dispus sunt bun cu orişicine

Sunt gata-atunci să dau şi haina de pe mine.

De nu-s dispus nimic nu vreau să ştiu

De eşti în lipsă, de eşti mort ori de eşti viu.



Când sunt dispus citesc şi din Scriptură

Găsind în mine diferite lipsuri încă.

De nu-s dispus nimic nu mai citesc

Şi nici de ce-am greşit nu mă căiesc.



Când sunt dispus merg şi la adunare

Să-i întâlnesc pe fraţi eu sunt cu nerăbdare.

De nu-s dispus eu stau şi dorm acasă

Faceţi ce vreţi, căci mie nici nu-mi pasă.



Când sunt dispus lucrez şi fără plată

Cu mine-atunci doi vulturi prinzi deodată.

De nu-s dispus nu merg oricât mi-aţi da

Mă culc flămând şi-i bine şi aşa.



Când sunt dispus mă duc la datorie

Orice servici creştin îl fac cu bucurie.

De nu-s dispus eu de nimic nu mă-ngrijesc

Fii mulţumit atunci că te-ocolesc.



Eu v-am descris acum întreg portretul meu

Vedeţi şi dumneavoastră ce bun creştin sunt eu

Mai mult nu vă voi spune, vă las să meditaţi

Punându-vă-ntrebarea: Cu mine semănaţi?



De semănaţi cu mine sunteţi pe-o pantă rea

Lui Dumnezeu nu-i place-această viaţă-a mea

Dar să-L rugăm fierbinte, pe-al vieţii greu urcuş

Să fie El cu noi, să fim mereu dispuşi.