Poezie Când nu mai ai nevoie

Când nu mai ai nevoie

de-ai tăi părinţi sărmani

să nu uiţi c-ai avut-o

de ei atâţia ani.



Când nu mai ai nevoie

de fraţii din trecut,

adu-ţi aminte câtă

odată ai avut.



Când nu mai ai nevoie

de soţul tău slăbit,

adu-ţi aminte câtă

în viaţă te-a-nsoţit.



Când nu mai ai nevoie

de prietenul căzut,

să nu uiţi câtă vreme

nevoie ai avut.



Când nu mai ai nevoie

de-un binefăcător

să nu uiţi niciodată

de câte-i eşti dator.



Când crezi că n-ai vreodată

nevoie de Hristos

atunci ai cel mai grabnic

şi cel mai dureros.