Poezie Plângând...

Plângând îmi duc adesea viaţa

Că pentru acela credincios,

Nu-i nici o bucurie-n lume

Că ţinta noastra e Hristos.



Plângând trecut-au patriarhii.

Plângând Isus pe sub măslini,

Plângând trecut-au toţi proorocii,

Căci viaţa aceasta-i doar suspin.



E doar un test la care Domnul

Va face odată corectarea,

Şi-n funcţie de evaluare

Ne va fi hotărâtă starea.



Ne va fi cântărită vorba, fapta,

Gandul... Vă daţi seama,

Puteţi realiza ce-nseamnă,

Aşa, adânc să dăm socoteală?



Şi-atunci, cum stăm în nepăsare,

În starea noastră de ,,oricum,,?

Ţărână ce eşti , făr-de putinţă,

Smereşte-te la cruce, acum!



Căci gandurile...o, ce bine

Că nu se-aud vuind pe drum;

C-am fi nenorociţi cu totul

Şi n-am mai sta-n picioare acum.



Dar Dumnezeu ce totul vede

Şi-aude chiar şi-al tău oftat,

El toate-toate le cunoaşte,

Şi de El fi-vei judecat.



Şi-atuncea ce ne mai rămâne

Să facem ca veşnic să trăim?

Iubiţii mei, e cu putinţă,

Atâta doar: să ne pocăim!



Cum? - îmi veţi spune - Eu?...

Acel ce-s pocăit de zeci de ani?

Da, vreau să ştim că pocăinţa

Sfârşeşte doar în Canaan.



Sfârşeşte atuncea când Stăpânul

Te ia Acasă, să te-odihneşti;

Acolo eşti în siguranţă,

Acolo, n-o să mai greşeşti!



Dar pân-atunci, încinge-ţi arme,

Fii bun ostaş în slujba Lui.

Stai treaz la orice strajă, frate

Şi spune-I totul, Domnului!



Nu pune preţ pe viaţa aceasta,

Ci fă-o roaba celeilalte

Căci anii noştri trec ca gândul

Iar viaţa, e-n eternitate.



Şi ne croim de-aici destinul;

Nu vă-nspăimântă dragii mei?

Când te gândeşti că tu, ţărână,

Poţi hotărî ce eşti, ce vrei?



Iubiţii mei, de-ar fi să plângem

Viaţa-ntreagă pe pământ,

S-o facem, dar cu bucurie

C-avem nădejdea-n cerul sfânt.



Acolo vreau eu alinarea,

Şi bucuriile de sus;

Acolo vreau eu sărbătoarea,

Căci plâng de dor după Isus.



După Acel ce şi-a dat viaţa

Ca s-o răscumpere pe-a mea.

Mi-e dor, mi-e dor de Ţara Sfântă;

O, cum doresc să plec în Ea!



Amin