Poezie Când dintre ceruri

Când dintre ceruri şi pământ hotarul

A fost stropit cu sânge şi suspin

În inima Ţi-am înălţat altarul

Şi am venit la Tine să mă-nchin.



Când se-ntregeau tăcerile din şoapte,

Când adormise steaua la apus

Ţi-am înălţat o candelă în noapte

Şi sufletul în palme Ţi l-am pus.



Când ruga Ta s-a împlinit în mine

De dorul Tău am tresărit din somn

Ţi-am înălţat altarul din ruine

Şi Te-am ales pentru vecie Domn.



Când trupul Tău S-a înălţat să moară

Făptura să mi-o spele de păcat

Am înviat şi eu a doua oară,

Prin moartea Ta pe cruce-am înviat.



Pe-altarul ridicat cu suferinţă

Te-am pus, Isuse, să trăieşti mereu

Şi inima, şi-ntreaga mea fiinţă

Ţi-am închinat-o Ţie, Domnul meu!