Poezie Eu aştept în inimă cu roua

Cât mai e străjerule din noapte

Până-ncep cocoşii deşteptarea?

Pentru ce se-aud în stele şoapte

Şi se umple de speranţă zarea?



Pentru ce la margine de lume

Stă lumina Raiului zăbavă?

Pentru ce sunt îngeri în costume

Şi în ochi au lumânări de slavă?



Pentru ce se răzvrăteşte firea

Împotriva ceasului din urmă?

Când va fi străjerule pornirea

Marelui Păstor spre a Sa turmă?



Stau şi număr veacurile prinse

În acea toridă aşteptare.

Sui cu felinarele aprinse

În genunchi, în rugă veghetoare.



Mi-a promis Cristos că se va-ntoarce

Să mă ducă în a Lui odaie!

Tu mai ştii străjerule ce face

Curcubeul nunţii după ploaie?



Eu aştept în inimă cu roua

Ce-a udat cuvântul lui Isus.

Ştiu străjere că vom fi în noua

Locuinţă, unde lacrimi nu-s!