Poezie Ca o mare furtunoasă...

Ca o mare furtunoasă, Doamne, mi-a fost viaţa

Numai rane mi-a fost trupul, numai lacrimi faţa

Numai singuratici paşii, numai rece locul

Numai în cuptorul crucii mi-a fost dulce focul.



Ţine-mă mereu, dulce Dumnezeu,

Lângă sânul Tău

Până voi gusta fericire mea

La lumina Ta.



Nu e rod mai sfânt ca rodul arderii-n răbdare

Pentru slava şi izbânda vieţii viitoare

Şi nu-i stare mai cerească în această lume

Decât cu Hristos pe cruce pentru sfântu-I Nume.



Fie cât de furtunoasă şi de grea viaţa

Vrem să trecem drepţi prin toate către cer cu faţa

Fericiţi mărturisindu-L pe Hristos prin cruce

Nu-i alt drum mai drept spre ceruri să ne poată duce.