Poezie Bun rămas!

Erau străini. Pescari trudiţi,

Cu faţa suptă ca smochina.

Şi-ar fi rămas tot risipiţi

Ca nişte maci printre căpiţi,

De nu i-ar fi cules Lumina!



Erau străini. Şi-ar fi rămas

Îndepărtaţi pe totdeauna.

Dar când acel ciudat Rabin

Schimbă la Cana apa-n vin,

Ei au simţit că toţi sunt una!



De-atunci prin câte au trecut!

Cum mai puteau străini să fie?

Aşa a vrut Isus cel bun

Ca-ntr-un sublim trecut comun

Să-i lege-n snop pe veşnicie!



Şi-n adevăr; de-atâta har

Ce-l revărsa mereu Preaînaltul,

Simţeau pescarii-n piept un jar,

Simţeau că-i leagă un fierar

C-un lanţ de slavă unul de-altul.