Poezie Blândul Păstor

Odată L-am văzut trecând

Cu turma pe Păstorul blând,

Mergea cu dânsa la izvor,

Blândul Păstor, blândul Păstor!



Pe-o oaie ce căzuse jos

A ridicat-o El frumos,

Şi-a dus-o-n braţe iubitor,

Blândul Păstor, Blândul Păstor!



Iar mai târziu L-am întâlnit,

De cuie şi de spini rănit,

Ca să-Ţi deschid, ai tot bătut

Să intri si la mine!



Dar lumea-mi spuse să nu viu,

Că viaţa Ta-i amară,

Am vreme colo, mai târziu...

Și Te-am lăsat afară!



Iar astăzi, singur mă-nfior

De-a mele fapte rele, Isuse,

şi Te-aştept cu dor

În noaptea vieţii mele!



Mai vino iar, Isuse blând,

Mai bate iar o dată!

Te-aştept cu sufletul plângând...

Şi uşa-i descuiată!