Poezie Biruitor iubind

Isus ştia de mult ce soart-aşteaptă

Un miel... venit în lumea lupilor!

De n-ar fi fost iubirea înţeleaptă,

N-ar fi venit ca Miel-Mîntuitor!



De nu ne-ar fi iubit... atunci să spună

Acei ce vor să-L ştie în mormînt:

Ce L-a făcut să poarte în cunună

Atîţia spini şi sacrificiu sfînt?



Isus ştia că uşa I s-o-nchide

Şi-n miez de noapte alungat va fi,

Dar dragostea atunci cînd se va aprinde,

Sfărîmă stînci şi-nfruntă vijelii!



Căci n-a avut de-atuncea nici o parte,

La judecăţi a fost găsit mereu nedemn,

Pe drumul Lui a fost pînă la moarte

Mereu respins şi atîrnat pe lemn!



'Naintea Lui se îmbrăcă în zale

Atîta ură diavolească de-a-L răzbi!

Un simplu om s-ar fi întors din cale!

N-ar fi ştiut ce-nseamnă a iubi...



Smerirea Lui aduce pace-n lume

Şi-i semn al iubitoarei căutări...

Pentru creştini, o iesle va rămîne

Simbol al vinovatei lepădări...



(Căci astăzi tot închisă este uşa,

Iar El în ieslea rece alungat).

Cînd vîntu-i gata ca să ia cenuşa

A tot ce am iubit şi am sperat,



Cînd tot ce am crezut că-i apă vie

Se va descoperi că ne-a-nşelat,

Vom regreta atunci că din trufie

L-am izgonit în grajd... şi ne-am culcat!



Oricum va fi, va birui iubirea

Şi va domni în lume-n infinit!

Dar locul meu... va fi cu fericirea?

Sau voi primi ce singur mi-am urzit?...