Poezie Aur, smirnă şi tămâie

AUR, SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE



Dionisie Giuchici

vol. 1 - "Domnul, nu eu!"



Magii s-au dus pân' la palat

Şi de Irod au întrebat:

"Unde este Noul Născut?

Căci noi steaua Lui am văzut.



Noi am văzut pe cer o stea

Care ne călăuzea

Până la Ierusalim,

Şi acum am vrea să ştim,

Unde este Noul Născut?

Căci noi steaua lui am văzut."



Atunci Irod s-a tulburat

Când magii i-au istorisit,

Căci s-a născut un Împărat

Sfânt şi desăvârşit.



"Staţi puţin şi vă odihniţi,

Şi-am să vă spun unde-o să-L găsiţi"

Într-o odaie el i-a închis

Şi după preoţi iute-a trimis,



Vrând ca să afle el furios,

În ce ţinut se va naşte Hristos.



"În Betleemul din Iudeea,

Precum în Mica este scris,"

Răspunsu-i-au preoţii aceia

Şi cărturarii toţi i-au zis:



La Betleem, la Betleem,

Să mergem dar şi să-l vedem,

La Betleem, la Betleem,

Să mergem şi să ne-nchinăm.



"Aş vrea şi eu să mă închin

În faţa Lui smerit,"

Irod de viclenie plin

Pe magi el i-a minţit.



Căci el era invidios

Când ei l-au înştiinţat,

Căci s-a născut Isus Hristos,

Slăvitul Împărat.

În Betleemul din Iudeea,

Precum în Mica este scris,

Răspunsu-i-au preoţii aceia

Şi cărturarii toţi i-au zis.



La Betleem, la Betleem,

Să mergem dar şi să-L vedem,

La Betleem, la Betleem,

Să mergem şi să ne-nchinăm.



Şi-atuncea magii au plecat

Pe drum, după călăuzitor,

Căci steaua iar s-a arătat

Şi-a strălucit în faţa lor.



Şi-au străbătut câmpii şi văi

Până când steaua s-a oprit,

Deasupra unei mici odăi,

Unde Isus a locuit.



Şi-n casă magii au intrat,

Şi Pruncului s-au închinat,

Şi mamei i-au istorisit,

Cum steaua i-a călăuzit.



Aur, smirnă şi tămâie

I-au adus ca să rămâie

Ca simbol de închinare

Pentru mic şi pentru mare,



Care vin să se închine

Cu a lor inime pline

De credinţă şi iubire

Şi de adevăr.



Iar maica Domnului privea

Spre fiul ei cu-atâta drag,

Căci El doi anişori avea

Când magii le-au bătut în prag.



Aur, smirnă şi tămâie

I-au adus ca să rămâie

Ca simbol de închinare

Pentru mic şi pentru mare



Care vin să se închine

Cu a lor inime pline

De credinţă şi iubire

Şi de adevăr.



Iar când magii-au adormit,

Dumnezeu i-a înştiinţat,

Printr-un înger le-a vorbit,

Să-i ferească de păcat.



"Căci Irod v-a-ntins un laţ,

El vrea moarte, vrea război,

Pe la el să nu mai daţi,

Când vă-ntoarceţi înapoi."



Şi plecând pe un alt drum

Magii, către-al lor ţinut,

Ei sunt fericiţi acum,

Căci pe Domnul L-au văzut.



Dar Irod înfuriat,

Pe Hristos L-a căutat,

Printre cete de copii,

Poate tot îl va găsi.



Mamele din Betleem,

Toate plâng şi toate gem,

Căci copii pân' la doi ani,

Sunt ucişi de-ostaşi tirani.



Atuncea s-a împlinit,

Ceea ce-a fost proorocit,

Căci Rahela-n zori de zi,

Îşi plângea ai ei copii.



Căci Irod înfuriat,

Pe Hristos L-a căutat,

Printre cete de copii,

Poate tot Îl va găsi.



Iosif şi Măria,

Şi micul Isus,

Străbătând pustia,

În Egipt s-au dus.



Să se împlinească

Ce-a fost proorocit,

Într-un vis de noapte

Domnul le-a vorbit.



Şi Fiul Lui Dumnezeu

În Egipt a locuit,

Până când Irod cel rău

În păcate a murit.



Şi-atunci iarăşi au visat,

Domnul iarăşi L-a chemat,

Pe micuţul Lui profet,

În cetatea Nazaret.



Dar în frunte de norod,

Se ivi un alt Irod,

Şi Caiafa şi Pilat,

Care iar L-au căutat,



Printre ucenicii Săi,

Cetele de farisei,

La Golgota ei L-au dus,

Răstignindu-L pe Isus.



Atunci Tatăl minunat,

Dintre morţi L-a înviat,

Căci al nostru Voievod,

E mai mare ca Irod.



AMIN