Poezie Au trecut

Au trecut ca norii anii

Vremea i-a mânat spre munţi

Peste tâmple cern castanii

Floarea perilor cărunţi.



Tot mai mult rămâne-n urmă

Şi-nainte mai puţin,

Prin a lumii nouă turmă

Eşti strein, tot mai strein..



Cei porniţi cu tine-odată

Pe-al vieţii drum, s-au dus,

Tu cu zarea-nsingurată

Lâncezeşti dup-un apus.



- Tot nu vezi nimicnicia

Celor după care alergi?

Tot nu crezi în veşnicia

Locului spre care mergi?



- Dacă este după moarte

Viaţa-n care n-ai crezut,

Ce vei face-n veci departe

Şi pe veci de veci pierdut?