Poezie Atunci și acolo

(Geneza 18,17 şi 22)



Când citeşti Sfânta Scriptură luminat de Duhul Sfânt,

Găseşti taine mari pitite sub câte un mic cuvânt.

Iată unul spre exemplu: Avraam, privind odată

Cum fierbea-n văpaia zilei pustia înfierbântată,

A văzut trecând pe-acolo trei bărbaţi, trei călători,

Exponenţi sfinţi ai puterii, cu un rol executor.

Cum îi vede, li se pleacă şi le cere ca favor

Să îl lase să le facă spălarea picioarelor.

Iar după ce-i ospătează cu ce are şi ce poate,

Să îi lase să-şi urmeze drumul lor pe mai departe,

Îngerii primesc oferta, apoi Avraam grăbit

Pregăteşte iute cina şi începe la servit.

După ce termină masa, îngerii îi spun că vor

Să-şi vadă pe mai departe de călătoria lor.



Aici este punctul unde se consumă actul care

Justifică poezia căreia-i daţi ascultare.



Avraam nu se mulţumeşte doar cu timpul scurt în care

I-a avut părtaşi în casă, la odihnă şi mâncare,

Ci, fără să ia în seamă oboseala din pustie,

Se scoală să îşi petreacă oaspeţii-n călătorie.

Şi ATUNCI - zice Scriptura - când Avraam îi petrecea,

Din dorinţa lui cea sfântă lângă Domnul să mai stea,

ATUNCI îi conferă Domnul cinstea şi onorul care

Şi-azi le are pregătite pentru noi, când fiecare

Clocotim în inimi dorul lui Avraam cel credincios,

De-a petrece cât mai multă vreme cu Domnul Hristos.

ATUNCI când el a fost gata a-şi jertfi confortul său

Pentru câteva momente, să le stea cu Dumnezeu,

Domnul a fost şi El gata cu o dublă cinste, care

Nu fusese cunoscută până-atunci încă sub soare.

Iată-l deci chemat la rangul de înalt consilier,

Discutând cu Domnul planuri, sus alcătuite-n cer.

Iar al doilea har în urmă, la atâta dăruire,

Este sacrul privilegiu de a face mijlocire

Pentru Lot cel lacom care, în goana după avere,

Se-ndeletnicea în viaţă cu ce e pământ şi piere.



O, ce lecţie bogată şi plină de-nvăţăminte

Ne-a pus Duhul Sfânt în faţă, prin textul de mai-nainte!



Sunt creştini cari plâng cu jale că nu pot să înţeleagă

Voia Domnului în viaţă şi deci nu pot s-o aleagă.

Tu acel care eşti sincer şi cu-adevărat doreşti

Să cunoşti voinţa sfântă, pentru ca s-o împlineşti,

Află că de multă vreme chiar Domnul Se străduieşte

Să-ţi arate, însă, vezi tu, El nu Se dezvăluieşte

Decât să-ţi incendieze inima cu-n foc nestins

De-a-L cuprinde-n timp şi spaţiu pe Cel veşnic necuprins.

Dup-aceea însă pleacă, iar tu trebuie la fel

Ca Avram să ieşi cu Domnul şi să zăboveşti cu El.



Ziua când întâia oară ţi-a luat foc în suflet dorul

Să cunoşti în viaţă voia cum o vrea Mântuitorul,

Este ziua ta în care Domnul Cel de altădată

Vine să te viziteze, ca pe Avraam odată.

Dacă deci vine la tine, ca la Avraam la fel,

Il petreci şi tu pe Domnul? Faci şi tu ce-a făcut el?

Despre Avraam ne-arată Cuvântul că şi-a lăsat

Umbra rece şi plăcută şi cu Domnul a plecat;

Şi-abia numai în pustie, unde dogorea cuptorul,

Domnul Se destăinuieşte şi-Şi ridică slujitorul

La un rang ce până-atuncea nu fusese niciodată

Cunoscut aici pe Terra, după ce-a fost blestemată.



Cum stau lucrurile pare când e vorba despre mine:

Am lăsat şi eu ce-mi place şi ce-mi face mie bine,

Ca să pot rămâne singur cu Domnul ca în pustie

Şi să mi Se reveleze, ca lui Avraam, şi mie?

Aş vrea să mai spun o dată că în ceea ce priveşte

Cunoaşterea voii sfinte, faptul principal nu este

Să ştii pe de rost Scriptura, nici doar să fii credincios,

Ci să ieşi din tine-afară şi să stai lângă Hristos.

Căci precum se vede-n textul din Scriptura arătată,

Domnul nu a stat de vorbă cu Avram de prima dată,

Ci ATUNCI - spune Cuvântul - când Avram a părăsit

Umbra lui dulce de-acasă şi cu Domnul s-a-nsoțit,

ATUNCI îi împărtăşeşte Domnul voia Lui cerească

Şi ACOLO îl învaţă şi arta să mijlocească.



Aş vrea să revin acuma cu-ntrebarea de mai sus:

Cum stai tu când este vorba de rămasul cu Isus?

Să zicem că dimineaţa ai citit tu în Cuvânt

Că-i ferice credinciosul care-n viaţă pe pământ

Hrăneşte şi vizitează un sărac neputincios,

Că prin asta el petrece direct cu Domnul Hristos.

Mai târziu, înspre amiază, Hristos vrea să îţi vorbească

Indicându-ţi o adresă, unde vrea să te-ntâlnească.

Însă la adresa-aceea nu e cerul de cleştar,

Ci-i un Lazăr plin de bube, ce stă-ntr-un bordei murdar.

N-are bani nici pentru pâine şi mai şi miroase greu,

Că-i bolnav şi n-are cine să-l ducă nici la WC-eu.

Vai, cât de neprimitoare e pustia cea fierbinte,

Locu-n care însă Domnul vrea să-ţi spună taine sfinte!

Dar cât de ispititoare e şi umbra cea stufoasă

De-a rămâne să vezi meciul la televizor acasă!

Sau te-aşteaptă şi vecinul, să câştigi dolari la el...

Lasă-L pe Isus săracul, ai să-L vezi când mergi în cer.

Vizitându-L azi pe Domnul, sărac şi paralizat,

Pierzi venitul şi dolarul din pământul blestemat.



Iată, două voci te cheamă; însă tu să ştii, creştine:

Numai prima-i de la Domnul, cealaltă din iad îţi vine.

Rămâi astăzi lângă Domnul, cel bolnav şi-n sărăcie,

Ca să stea şi El cu tine în eterna veşnicie,

Căci numai "ATUNCI" şi "ACOLO", lângă Domnul de petreci,



Vei cunoaşte fericirea, de acum şi până-n veci!